UNDe

Mai sunt putine ore pana la trecerea in 2oo7, un an pe care il asteptam, cred, cu speranta, dar si cu oarecare infrigurare. Una peste alta va doresc un an bun, plin de reusite. Vorba cuiva, long term excitement and short term victories.

Am pastrat pentru acest mesaj un paragraf dintr-un interviu acordat de Cosmin Alexandru in Cotidianul din 20 decembrie (sectiunea Educatie & joburi). Mi se pare ca sumarizeaza foarte bine starea de imponderabilitate in care se afla momentan Romania, dar si sperantele de mai bine.

La 1 ianuarie 2007 Romania se va afla in situatia unui adolescent de 17 ani si o saptamina, ai carui parinti l-au invatat in principal sa taca din gura si sa asculte. El a avut si niste bunici mai de soi, care stiau o altfel de educatie, dar n-a apucat sa-i cunoasca prea bine. Parintii sint ambivalenti in privinta bunicilor: uneori ii lauda, alteori ii injura. Adolescentul tocmai a fost acceptat la o scoala buna, Europa, dar constata ca acolo nu cine tace si asculta are de cistigat, ci mai degraba cine are initiativa, cine ii convinge si pe altii sa-l urmeze pentru a-si pune in practica propriile proiecte. Ceilalti colegi sint dispusi sa-l ajute, dar numai dupa ce-si vor fi rezolvat propriile probleme. Adolescentul e bine dotat fizic si intelectual, insa nu are prea mare incredere in sine. Are sanse reale sa ajunga departe daca isi va disciplina putin programul zilnic, daca va invata repede sa vorbeasca concis, clar si la obiect, sa isi sustina corect propriile interese si daca va intelege ca poate reusi implinirea lor doar daca respecta si interesele celorlalti colegi de scoala.

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed